Era o noapte intunecata de iarna. Maria statea cu familia ei in fata focului. Se apropia craciunul. Un brad se inalta falnic in fata ei, impodobit cu globuri colotate, beteala, luminite si lumanari, iar in varf avea o stea mare, stralucitoare. Fetita isi lua o foaie si incepu sa scrie: "Draga mosule, daca in acest an am fost cuminte imi doresc sa imi aduci de craciun multe dulciuri, o papusa, si multa, multa zapada. Te astept cu drag, Maria.". Lua scrisoarea si se duse in camera ei, lasand-o pe pervaz, apoi adormi. Pe la miezul noptii, doi spiridusi se plimbau prin fata casei ei, pana cand zarira scrisoarea, lua scrisoarea si, fara cel mai mic zgomot se strecura afara. Cei doi spiridusi plecara. O sanie mare, zburatoare trecu si ii lua. In sanie se afla insusi Mos Craciun. Cand ajunsera la Polul Nord, spiridusii ii aratara mosului sute si sute de scrisori ale copiilor. Spiridusii munceau din greu facand jucarii si impachetandu-le. Si asa munceau in fiecare zi. Acum sa revenim la Maria. A doua zi cand observa ca scrisoarea a disparut, isi dadu seama ca au trecut pe acolo ajutoarele mosului si au luat-o. Astepta cu nerabdare noaptea de Craciun, asa cum toti copii o asteptau. S-au scurs zilele una cate una si iata ca veni ajunul craciunului. Mosul isi pregati sania, sacul cu cadouri, isi inhama renii si lua cu el un fel de clepsidra fermecata. Cu aceasta clepsidra mosul opri timpul in loc si pleca la copii la fiecare casa se oprea si lasa cadouri si manca din prajiturile pe care le lasasera copii. Dupa ce termina de impartit darurile se intoarse la polul nord si dadu iar drumul timpului. A doua zi, cand copii se trezira gasira sub brazi multe cadouri si erau nespus de fericiti, incercand ca in anul viitor sa fie si mai cuminti. Asta se petrece in fiecare an si asa reuseste Mos Craciun sa imparta toate cadourile