Cu secole înainte de nașterea lui Iisus, în timpul nopților lungi și geroase de iarnă, europenii sărbătoreau întoarcerea luminii și renașterea naturii care urma să se întâmple o dată cu venirea mult așteptatei primăveri. În țările nordice aceste sărbători erau cunoscute sub numele de Yule. În 25 decembrie, data solstițiului de iarnă conform calendarului păgân, tații împreună cu fii aduceau din pădure cel mai mare buștean pe care îl puteau găsi și îi dădeau foc. Fiecare scânteie se credea că reprezintă un porc, o pisică sau alt animal care se va naște în primăvară. De asemenea o mare atenție se dădea plantelor perene care rămâneau verzi de-a lungul întregului an, dovedind că viața era totuși prezentă în această perioadă întunecată și rece.
