Câți dintre dv. știu cum am ajuns de fapt să sărbătorim Crăciunul? V-ați întrebat vreodată de ce decorăm pomul de Crăciun sau de ce îi învățăm pe copiii noștri să creadă în Moș Nicolae sau Moș Crăciun? Veți fi surprinși să aflați care este originea sărbătorii dv. preferate! Crăciunul este în zilele noastre un timp al magiei, al generozității și al iubirii. Este perioada în care aproape întreaga suflare umană sărbătorește nașterea lui Iisus Hristos. Acestuia îi sunt asociate astăzi o mulțime de obiceiuri adânc împământenite cum ar fi împodobirea bradului, mersul cu colindul sau oferirea de cadouri celor dragi. Nu cred că există cineva care să nu cunoască în detaliu frumoasa istorisire din evanghelii a nașterii. Dar câți dintre dvs știu cum am ajuns de fapt să sărbătorim Crăciunul? V-ați întrebat vreodată de ce decorăm pomul de Crăciun sau de ce îi învățăm pe copiii noștri să creadă în Moș Nicolae sau Moș Crăciun (nu că aceștia nu ar exista...) ? Veți fi surprinși poate să aflați care este de fapt originea sărbătorii dvs preferate și a obiceiurilor legate de aceasta! Cu secole înainte de nașterea lui Iisus, în timpul nopților lungi și geroase de iarnă, europenii sărbătoreau întoarcerea luminii și renașterea naturii care urma să se întâmple o dată cu venirea mult așteptatei primăveri. În țările nordice aceste sărbători erau cunoscute sub numele de Yule. În 25 decembrie, data solstițiului de iarnă conform calendarului păgân, tații împreună cu fii aduceau din pădure cel mai mare buștean pe care îl puteau găsi și îi dădeau foc. Fiecare scânteie se credea că reprezintă un porc, o pisică sau alt animal care se va naște în primăvară. De asemenea o mare atenție se dădea plantelor perene care rămâneau verzi de-a lungul întregului an, dovedind că viața era totuși prezentă în această perioadă întunecată și rece. Pe parcursul celor 12 zile cât trebuia să stea aprins bușteanul, ospățurile (adesea de-a dreptul sălbatice) se țineau unul după altul. De fapt era singura perioadă din an când carnea era prezentă din abundență, deoarece atunci se sacrificau majoritatea animalelor din bătătură pentru a-i ajuta pe oameni să depășească iarna aspră care bătea la ușă. Fiind un timp în care demonii și spiritele bântuiau nestingherite pe afară, se părea că statul în casă reprezintă cea mai înțeleaptă soluție de urmat. Cum Evangheliile nu dau nici un detaliu despre data nașterii lui Iisus, aceasta a rămas un mister. Totuși pasaje clare sugerează că nu a fost în decembrie. Păstorii din apropierea Betleemului care trăiau sub cerul liber și se îngrijeau de turmele lor în timpul nopții, nu prea aveau ce să caute pe afară în toiul iernii, când se înregistrau cele mai scăzute temperaturi. Pentru acceptarea datei de 25 decembrie propusă prima data de Sextus Julius Africanus în anul 221 există două explicații larg răspândite. Creștinii secolului al III-lea credeau că facerea lumii a avut loc la echinocțiul de primăvară , pe atunci plasat pe 25 martie. Prin urmare, noua creație prin întruparea lui Hristos (concepția), trebuia, în viziunea lor, să aibă loc tot pe 25 martie, moment de la care numărându-se 9 luni se obținea data de 25 decembrie. Cealaltă explicație a fost că la această dată, în lumea romană, germanică și orientală se celebrau date de naștere ale zeilor păgâni mai sus enumerați. Biserica știa că nu putea scoate în afara legii tradițiile păgâne cu privire la Crăciun așa că s-a hotărât să le adopte, punând data nașterii lui Iisus în același timp cu cea a zeilor păgâni. Astfel, pentru a îmbina cultura anticreștină cu cea creștină și spre a-i converti pe oameni la creștinism, ziua de naștere a Zeului Soare (Sun God) a devenit ziua de naștere a Fiului lui Dumnezeu
inapoi