Povestea Craciunului Crăciunul sau Na?terea Domnului (na?terea lui Iisus Hristos[1] / Isus Hristos / Isus Cristos) este o sărbătoare cre?tină celebrată la 25 decembrie (în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domne?ti (praznice împărăte?ti) ale Bisericilor bizantine, a patra mare sărbătoare după Pa?ti, Rusalii ?i Vinerea Mare.[necesită citare] În anumite ?ări, unde cre?tinii sunt majoritari, Crăciunul e de asemenea sărbătoare legală, iar sărbătoarea se prelunge?te în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun. De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine ?i o sărbătoare laică, celebrată atât de către cre?tini cât ?i de către cei necre?tini, centrul de greutate al celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „darurilor de la Mo? Crăciun”. Crăciunul a început să fie serbat de către cre?tini pe 25 decembrie, după cel pu?in trei secole de la începerea misiunii de evanghelizare a apostolilor, anume începând cu secolul al IV-lea în Vest ?i începând cu cel de-al V-lea secol în Est. Ini?ial, sărbătoarea na?terii lui Hristos era ?inută pe 6 ianuarie, istoricii ?tiind azi că ea se celebra deja în 336 d. Chr., la Roma.[11] (în Est, „Boboteaza”, serbată la data de 6 ianuarie începând cu secolul al IV-lea, celebra pe atunci na?terea, botezul ?i primul miracol al lui Iisus, în timp ce gnosticii (sectă cre?tină considerată eretică de către cre?tinismul canonic) serbau aceea?i „Epifanie” în Egipt, încă din secolul al II-lea, tot la data de 6 ianuarie, când, în viziunea lor, „Iisus s-a arătat ca Fiul lui Dumnezeu la botez” [12]). Sextus Julius Africanus, un cre?tin din secolul al III-lea, este primul care alege în 221 d. Chr. această dată pentru na?terea lui Iisus, care însă nu va fi celebrată încă multă vreme de către ceilal?i cre?tini, care preferau 6 ianuarie. Inapoi